Armurariul
Armurariul ne scapa de afectiunile hepatice grave
Planta de armurariu este cunoscuta de peste doua milenii,pentru unii insemnand doar ciulinii aceia de culoare violet,care cresc in mai toate locurile salbatice,dar marea bogatie terapeutica o gasim in semintele plantei.
Administrata sub forma de pulberi,infuzii,tincturi sau cataplasme,planta de armurariu este benefica in tratarea afectiunilor hepatice sau dermatologice,avand un puternic efect antitumoral.
Silimarina-antidot pentru cele mai multe Toxine Hepatice
Ciulinul-laptelui este o planta medicinala cunoscuta cu multa vreme in urma,marturie stand afirmatiile naturalistului roman Pliniu cel Batran,care atribuie multe propietati vindecatoare acestei plante,tratarea afectiunilor hepatice fiind cel mai des amintita.Au existat numerosi naturalisti si medici ai acelor timpuri care au folosit tratamente cu armurariu in afectiuni hepatice,in litiaze renale,dar si impotriva muscaturilor unor serpi veninosi.Alaturi de invatatii vremii,mai erau si vracii,care aveau propriile metode de vindecare,dar care foloseau tot puterea terapeutica a armurariului.
Silimarina pe care aceasta planta o contine este foarte utila in mentinerea concentratiei normale a colesterolului in sange,in calmarea mancarimilor generate de psoriazis,dar si pentru protejarea celulelor impotriva stresului oxidativ.
Semintele de armurariu-ajutor in refacerea Celulei Hepatice
Armurariul este o planta de origine mediteraneana,fiind cunoscuta de aproape 2000 de ani.Raspandit in Asia Centrala si Europa,armurariul creste si la noi in tara,pe suprafete intinse dar si in Tara Sfanta.
Indiferent de zona in care creste,armurariul este folosit pentru bogatia de seminte cu gust amarui,care au o actiune benefica in tratarea mai multor boli.Semintele de armurariu contin silimarina,care este formata din flavonide,silibina,silidianina,aminoacizi,glicina,cisteina,leucina,tiramina,acid glutamic,lipide,cu propietati eupeptice tonic amare,hepatoprotectoare. Acestea actioneaza favorabil in reconstructia celulei hepatice.
Armurariul este,de asemenea,un antitoxic foarte eficient,sprijinind organismul in lupta cu cele mai puternice otravuri ingerate in mod involuntar.
Pentru tratamentele pe baza de armurariu exista o varietate de modalitati terapeutice,silimarina putand fi asimitata din tincturi,pulberi,infuzii si chiar cataplasme.
Pe langa temperarea afectiunilor hepatice,silimarina are si propietati de calmare a bolilor de piele,in special a mancarimilor generate de afectiuni ale pielii.Pentru obtinerea unui astfel de efect calmant se pot folosi cataplasmele calde cu pasta de armurariu. Este nevoie de pulbere proaspat macinata de armurariu,pentru care trebuie sa avem 50 g seminte si 50 g frunze uscate de armurariu.Se macina totul cu ajutorul unei rasnite,dupa care se amesteca cele doua pulberi.Peste intgreaga cantitate de pulbere se toarna treptat apa calduta pana la obtinerea unei paste omogene.
Aceasta se aplica pe zonele cu mancarimi,dupa care se acopera cu un tifon steril,iar in final se inveleste locul cu un prosop de bumbac.
Cataplasmele se tin pe locul bolnav inre 3 si 5 ore si se pot aplica de 2 ori pe zi.Se recomanda mai ales in calmarea psoriazisului,dar si a altor mancarimi de natura dermatologica.
Tinctura de armurariu opreste evolutia tumorala
Tinctura este una dintre cele mai apreciate modalitati de tratament,avand in vedere concentratia si modul de absorbtie a acesteia.Pentru obtinerea tincturii de armurariu se macina fin 50 g seminte si 50 g frunze uscate de planta.Pulberea obtinuta se pune intr-un borcan,turnandu-se peste ea alcool rafinat si se amesteca bine pana la omogenizarea completa.Timp de 2 saptamani se lasa la macerat intr-un loc intunecat si rece,dupa care se strecoara si se pune in sticlute mici. Tratamentul cu tinctura de armurariu se face timp de 3 luni,cu 1 luna pauza,apoi alte 3 luni(fara a se depasi 9 luni de tratament pe an).Se administreaza cate 1 lingurita,de 3 ori pe zi,inaintea meselor principale.Acest tratament este eficient in tratarea cancerului hepatic si in oprirea evolutiei tumorale in cancerul de prostata.
PS:Acest articol apartine revistei Leacuri&Retete Manastiresti
Comentarii
Trimiteți un comentariu